Despre carte: 1996 / Mă voi bucura sincer dacă oamenii cinstiți și cumsecade se recunosc în această carte. Să fie în pace în sufletele și inimile lor - aceștia sunt cu adevărat oameni cu o conștiință și o conștiință neagră, care simt dintr-o dată că scriem despre ei, să fie neliniștiți - nu există nici un cuvânt despre ei si cred ca sunt nedemni ca sa se scrie carti despre ei. Iar dacă mâncărime să-i dea în judecată pe autori în legătură cu Ursa Mare, astfel încât să-i despăgubească nu atât pentru prejudiciu moral, cât și pentru prejudiciu material, spunem dinainte - acesta nu ești tu, fii sigur. Prenumele, numele de familie, poreclele, numele așezărilor, timpurile în care am furat, jefuit și ucis. Apoi și-a luat un bondar de plumb. Dintr-un anume motiv, sânge negru curgea din gâtul meu, care fusese împușcat, sub obrazul meu. Am comis unele crime cu sânge rece, în timp ce altele au fost conduse de adrenalină. Uneori conștiința chinuia conștiința și sufletul, alteori nu. M-au luat rănit, inconștient, altfel nu m-aș fi predat cu viață. Dar soarta a avut felul ei și sania pe care călăream a trebuit să fie târât înapoi pe munte. M-am gândit mult și adesea la viață și la moarte, a mea și a altora. Am visat și imaginat, am iubit din toată inima, am urât și am regretat mereu că soarta mea s-a întâmplat în așa fel încât nu am dat nimic mai mult oamenilor decât durerea și răul. Am regretat ceea ce am trăit și am vărsat, am regretat și, în sfârșit, a venit ziua în care m-am simțit rușinat. Mi-e rușine că scotoceam prin apartamentele altora în căutarea proprietății altora. Ce căutam acolo? Baruri și interdicții, romantismul vieții criminale? Totul este o prostie, visul unei iape pete Rușinea mi-a rupt coloana vertebrală, Oleg Ikonnikov, 1996